Săpase apa şanţ adânc
În stanca asta ruginită.
Ai vrut s-o şlefuieşti...
Să uite rana năclăită.
Ai apărut tu, rouă vie,
M-ai alinat c-o sărutare.
Ai preschimbat secătuirea
În pământ bun, îmbrăţişare...
Ca să-ţi întorc favorul tandru
Sperat-am să iubesc frumos,
Dar muchiile ascuţite
Te-au spintecat până la os.
Regret durerea, chinul, frica...
Tot frigul iernii ce-ai trăit.
Regret că le-ai trăit cu mine,
Căci vrut-am doar să fii iubit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu