Nu vor...

Nu vor nici clipele de întuneric

S-acopere tăcerea ce ne leagă.

Aleargă aiurite, în fuga lor de răsărit,

Iar primul ciripit, pe toate le dezleagă...

Îmi ţeşi, cu fire reci de soare

O nouă pânză pentru un tablou.

Din vene încet voi picura culoare.

El va cuprinde-al liniştii ecou...

Atât de multă vreme

S-a scurs în van de când,

Nu ţi-am auzit glasul,

Nici inima bătând...

Fărâmi de amintire

Din minte, ca un fir,

Se ţes cu mii cristale

Din praful citadin.

Eu te aştept pe tine.

Doar licărirea ta,

Va şterge-n dată gri-ul.

Totul va lumina.

Te-aştept să rupi tăcerea.

Să o sfărâmi bucăţi.

În locul ei vom pune...sunete,

Întregi şi jumătăţi...

Te-aştept... Eu fără tine,

Sunt doar un tot pustiu.

Rece şi fără viaţă.

Eu, doar lumina ta o ştiu...

Trecut... prezent...

Iubesc oraşul tinereţii mele.

Îl iubesc pentru liniştea de la 00.43

În care până şi taxiul ce iese dintre blocuri

Vrea să fie cât mai silenţios.

Pentru nostalgia lui eminesciană

Rămasă în tanărul de la etajul 6 din blocul de vis-a-vis,

Care dansează singur o piesă lentă în balcon.

Aici, stelele au alt fel de sclipiri,

Îmi par atat de-ndepărtate!

Nu mai sunt reci, nelinistite şi aţâţătoare.

S-au depărtat de mine şi cred c-am să le uit...

Oraşul asta ce poartă pe tâmple

Mireasma pomilor de tei,

Mă învaţă zi de zi să cad, să mă ridic, să sper!

Mi-a pus în mână bisturilul, o pensă, un tampon...

Ma-nchis cu ştirea şi cu voia mea în colivia cărţilor.

Tot el mi-a scos în cale un afiş,

Mesajul scurt i  l-am urmat

Şi prieteni mulţi am adunat.

M-a învăţat să fiu student îndrăgostit şi visător.

La fel, el mi-a adus in faţă şi textul urmat de-un decor...