Toropeală dulce-amară
Tot căzută-n nopţi de vară,
Tu m-ademeneşti, dorinţă,
Eu să uit a mea fiinţă.
Pe sub duzi cu frunză rară
Să privesc spre raze iară,
Să-mi ascund albele lacrimi
Să aprind negrele patimi.
Iar în aburi amărui,
Să fiu iarăsi doar a lui.
Ochişorii lui, scântei,
Mă alinte numai ei.
Să-mi pierd glasul, să-l cuprind
Să-l privesc cu dor, zambind
Să-i alung orice tristeţe,
Să-i dau vieţii frumuseţe...
