Lumină ce naște lumină

Tu ești minunea

Ce păstrează în ochii săi,
Acea frântură...
Al licăririi nestemat,
De veșnică Lumină pură.

Lumină din lumina lumii,
Tu o păstrezi in trupul tău.
C-o pană fină din aripă schițezi în
Carne veștejită sclipiri de zâmbet
Fantomatic. Iluzie, pe-un trup ce-i rău.

O! Tu minune, a care-i fapte,
Doar de iubire pot vorbi.
Și-a cărei tandre,
Scumpe șoapte,
În vis tot vor a mă răpi.

Mai dă-mi răgaz încă o vreme,
Și toată mă voi da tribut.
Pentru iubirea făr de vreme,
Ce vrei să-mi fie veșnic scut,
Și viu alint plin de dor mult.

De vrei un boț de humă caldă,
Însuflețit de-a ta sclipire,
Revarsă amurgul din privire,
Și peste orele din noapte,
În vis ne-om îmbăta-n uimire.


Astăzi mai mult ca-n altă vreme,
Un susur de izvor din stâncă,
E-un imn care glorifică Lumina,
Un vals. Eclipsa astrilor cu inimi,
Ce se doresc, dar nu cuvântă.