Stă agăţat de
stele
Păşeşte lin prin
ele
Cu pătura de
nori
Porneşte către
zori.
Luceşte cu
ardoare
Şi mângâie agale
Şi zări şi case
pline
Şi inimi
peregrine.
În fumul
dimineţii
Trezeşte toţi
poeţii
Ca geniul să
şi-l scrie,
În palma
filei... vie.
Se ostenesc cu
spor,
Miresme şi mult
dor
Tot curg din
mâna lor
Pe alb, curat
covor.
Vrăjit de-a lor
tăcere,
Îndrăgostitul
cere,
În două – trei
catrene
Iubirea sa a-şi
cerne...
Ş-o-mpătureşte
agale
Cu degetele
goale,
Se roagă cu mult
dor
Pentru norocul
lor.
Suflă în
lumânare.
Că zi-i de mult,
se pare...
Se-nchină la
icoane,
Şi pleacă la
izvoare.