17.09.2015

Îndrăgostit de zi





Stă agăţat de stele
Păşeşte lin prin ele
Cu pătura de nori
Porneşte către zori.

Luceşte cu ardoare
Şi mângâie agale
Şi zări şi case pline
Şi inimi peregrine.

În fumul dimineţii
Trezeşte toţi poeţii
Ca geniul să şi-l scrie,
În palma filei... vie.

Se ostenesc cu spor,
Miresme şi mult dor
Tot curg din mâna lor
Pe alb, curat covor.

Vrăjit de-a lor tăcere,
Îndrăgostitul cere,
În două – trei catrene
Iubirea sa a-şi cerne...

Ş-o-mpătureşte agale
Cu degetele goale,
Se roagă cu mult dor
Pentru norocul lor.

Suflă în lumânare.
Că zi-i de mult, se pare...
Se-nchină la icoane,
Şi pleacă la izvoare.





Săpase apa şanţ adânc
În stanca asta ruginită.
Ai vrut s-o şlefuieşti...
Să uite rana năclăită.

Ai apărut tu, rouă vie,
M-ai alinat c-o sărutare.
Ai preschimbat secătuirea
În pământ bun, îmbrăţişare...

Ca să-ţi întorc favorul tandru
Sperat-am să iubesc frumos,
Dar muchiile ascuţite
Te-au spintecat până la os.

Regret durerea, chinul, frica...
Tot frigul iernii ce-ai trăit.
Regret că le-ai trăit cu mine,
Căci vrut-am doar să fii iubit...