11.06.2013

Melancolie...


Mi-e dor de iarnă.
De timpul mitic
În care sangele
Prcă te arde,
Dor şi de vântul
Care sună a pustiu.
Dor să alerg… 

Mînjind cearşafuri albe
În care se contopesc
Fărâmele, noian, din timp...
Minuni cu care-ntineresc.

De dimineţi cu soare rău
Care îţi fură cheful,
De vremea în care…
Nu m-aş putea uita
Nici la pământ,
Dar nici la soare.
Dor să simt iar
Nemarginit sau…
Infinit… în palmă,
Cu trup şi suflet,
Cu tot ceea ce sunt,
Şi am.

Dor de chestiile
Alea mici şi zburătoare
Ce-ţi umplu genele
Cand ţi-e timpul
Mai drag.
Dor să adorm iar,
Lângă soba plină
Visând la tot ce am
Şi ce nu am…

…………………………
Sau… poate mi-e doar…
Dor… de mine şi de tine.
…………………………

10.06.2013

Lumină ce naște lumină



Tu ești minunea
Ce păstrează în ochii săi,
Acea frântură...
Al licăririi nestemat,
De veșnică Lumină pură.

Lumină din lumina lumii,
Tu o păstrezi in trupul tău.
C-o pană fină din aripă schițezi în
Carne veștejită sclipiri de zâmbet
Fantomatic. Iluzie, pe-un trup ce-i rău.

O! Tu minune, a care-i fapte,
Doar de iubire pot vorbi.
Și-a cărei tandre,
Scumpe șoapte,
În vis tot vor a mă răpi.

Mai dă-mi răgaz încă o vreme,
Și toată mă voi da tribut.
Pentru iubirea făr de vreme,
Ce vrei să-mi fie veșnic scut,
Și viu alint plin de dor mult.

De vrei un boț de humă caldă,
Însuflețit de-a ta sclipire,
Revarsă amurgul din privire,
Și peste orele din noapte,
În vis ne-om îmbăta-n uimire.


Astăzi mai mult ca-n altă vreme,
Un susur de izvor din stâncă,
E-un imn care glorifică Lumina,
Un vals. Eclipsa astrilor cu inimi,
Ce se doresc, dar nu cuvântă.