Îndrăgostit de zi

Stă agăţat de stele

Păşeşte lin prin ele

Cu pătura de nori

Porneşte către zori.

Luceşte cu ardoare

Şi mângâie agale

Şi zări şi case pline

Şi inimi peregrine.

În fumul dimineţii

Trezeşte toţi poeţii

Ca geniul să şi-l scrie,

În palma filei... vie.

Se ostenesc cu spor,

Miresme şi mult dor

Tot curg din mâna lor

Pe alb, curat covor.

Vrăjit de-a lor tăcere,

Îndrăgostitul cere,

În două – trei catrene

Iubirea sa a-şi cerne...

Ş-o-mpătureşte agale

Cu degetele goale,

Se roagă cu mult dor

Pentru norocul lor.

Suflă în lumânare.

Că zi-i de mult, se pare...

Se-nchină la icoane,

Şi pleacă la izvoare.