18.02.2012

TU Și EU...


Tu și eu,
Un gand ce-aleargă între două emisfere...
Vise se nasc și pier... dar din tacere.

Tu și eu,
......Atât de mult asemeni și-atat de diferiți...
Doi prieteni, doi oameni, două inimi, două minți...

Tu și eu,
Binele și raul care se țin de mână...
Inimi ce bat și-un cânt la unison îngână...

Tu și eu,
Doi... ce nu-s aproape...
Gânduri care se nasc și ard; apoi se sting și-n licărirea zorilor sunt luate de ape...

Vreau...




În aerul cald și-n șopot de vise
Găsit-am mereu culori neatinse,
În freamatul nopții de tine promise
Lăsat-am cândva doar brațe deschise.

În fire de păr apusul se-agață
Iar viața mea toată e firul de ață,
Și aștept ca un înger îndată să vie
Mă-mbrace cu aripi să zbor mile o mie!

Univers...


Aburi valsează
În ei mă înnec,
Văi sângerează
Timpu-mi petrec...

Cântul de leagăn
Se-aude din ram,
Mai trece un an
Pe tine te am...

Mormântul de roze
Ne îmbracă acum,
Ascund echimoze,
Parfumul de fum...

Chemarea, luceferi
Spre zări o întind,
Orizontu-mi oferi
Şi braţu-ţi cuprind...

Pământul împovărat
De timp şi de păcat,
Supus împărat,
Ce gura şi-a căscat...

Un prieten drag…


În anotimpul tinereţii
Paşea galant pe drumul vieţii
Nici zâmbăreţ, nici trist vre-o dat
Doar el, de vise-nconjurat…

Din oameni mulţi ce-l înconjor
Cu care-mparte climele de-umor
Doar unul, doi prieteni îi sunt
Restul… doar pulbere în vant…

Cu mintea-i ageră despică munţi
Şi toate le oferă celor mulţi.
Din filele îngalbenite,
Soarbe cuvintele dorite.

Din noaptea neagră face zi
Din parc, lăcaş spea-şi odihni
Trupul sleit de truda grea
Şi mintea încărcată de –o povară rea.

Neguri? mantia sufletului său…
Cenuşa? patul din care naşte geniul său…
Amurg? sarut otravitor al lumii ce l-a închis…
Ce mult aş vrea sa-ţi fie toate doar un vis!

Astăzi, aş vrea pe nori să-i rog
Să-ţi spele fruntea cu-n potop
De fulgi pufoşi de albă nea
Sclipiri de-argint şi pacea mea.

Doresc din cartea sufletului meu
O filă albă sa-ţi ofer si eu.
Să-ţi scriu povestea cu mult drag
Să-ţi fie astă pagină un  prag…

Primul dans...


Când lumanarea tace
Şi fulgii albi valsează,
Luna cu ochiu-mi face
Şi din nori ne veghează.

Iar trenul vine fluierând
Şi noaptea neagră plânge,
Îţi fur sărutul toată-arzînd
Căci visul meu se frânge.

Când liniştea a luat sfârşit
Iar roţile-şi reiau cadenţa,
Despic văzduhul adormit
Şi-ţi reclădesc prezenţa.

Cum buzele-ţi de jar aprins
Mi-au rumenit obrajii,
Phoenix cenuşa azi a stins
Ca eu să-ţi urmez paşii.

Am dat sufletul meu tribut
Pentru iubirea vie,
Îngrop încet al meu trecut,
Trăi-vom ce-o să fie…