În anotimpul tinereţii
Paşea galant pe drumul vieţii
Nici zâmbăreţ, nici trist vre-o dat
Doar el, de vise-nconjurat…
Din oameni mulţi ce-l înconjor
Cu care-mparte climele de-umor
Doar unul, doi prieteni îi sunt
Restul… doar pulbere în vant…
Cu mintea-i ageră despică munţi
Şi toate le oferă celor mulţi.
Din filele îngalbenite,
Soarbe cuvintele dorite.
Din noaptea neagră face zi
Din parc, lăcaş spea-şi odihni
Trupul sleit de truda grea
Şi mintea încărcată de –o povară rea.
Neguri? mantia sufletului său…
Cenuşa? patul din care naşte geniul său…
Amurg? sarut otravitor al lumii ce l-a închis…
Ce mult aş vrea sa-ţi fie toate doar un vis!
Astăzi, aş vrea pe nori să-i rog
Să-ţi spele fruntea cu-n potop
De fulgi pufoşi de albă nea
Sclipiri de-argint şi pacea mea.
Doresc din cartea sufletului meu
O filă albă sa-ţi ofer si eu.
Să-ţi scriu povestea cu mult drag
Să-ţi fie astă pagină un
prag…