Pluteşte
natura
în parfumul de
tei,
din ei cad
senine sclipiri,
dulci scantei…
E iunie
iar,
caldura mă
îmbată
doar foşnet de
aripi
mă scoală pe
dată.
Eşti tu!
eşti
aproape,
cu un zâmbet
m-alinţi,
cu buze aprinse
de dor
iar ma minţi.
Din nopţile
lungi şi calde,
cândva,
am strans mare
dor
de dragostea ta.
Eşti
înger,
eşti
demon,
m-alinţi şi mă
cerţi,
cu braţe
deschise
m-aştepţi când
mă ierţi….
…Sclipirea din
zori,
şi fire de rouă,
stau strânse-n
petale,
ca-n suflet
să-mi plouă;
Să-mi plouă
rabdare
şi vise curate
şi dorul din
inimi
ce marea
strabate...
O rugă
arzând
înalţ către
cer,
cu mâini
tremurânde,
smerite, Îţi
cer!
Cu pace să
îmbraci
azi sufletul
lui,
să nu-l laşi să
simtă
că-i al
nimanui...
La fiece
pas
de tei strajuit,
las gândul să-mi
zboare
spre zări,
liniştit…
se-ntoarcă la
mine,
fi-va primit…
Închid ochii tăi
cu buzele-mi
reci,
Te rog cu
ardoare
cu mine să
pleci…
să fiu eu
fecioară,
iar tu falnic
prinţ
în visul ce
ni-i
tărâm de
dorinţi…
Îţi dau, dragul
meu,
azi inima-mi
toată…
Rupe-o în
bucăţi,
lipeste-o pe
dată…
şi-apoi dacă
vrei
mai fă-o să
bată…
