Un prieten drag…

În anotimpul tinereţii

Paşea galant pe drumul vieţii

Nici zâmbăreţ, nici trist vre-o dat

Doar el, de vise-nconjurat…

Din oameni mulţi ce-l înconjor

Cu care-mparte climele de-umor

Doar unul, doi prieteni îi sunt

Restul… doar pulbere în vant…

Cu mintea-i ageră despică munţi

Şi toate le oferă celor mulţi.

Din filele îngalbenite,

Soarbe cuvintele dorite.

Din noaptea neagră face zi

Din parc, lăcaş spea-şi odihni

Trupul sleit de truda grea

Şi mintea încărcată de –o povară rea.

Neguri? mantia sufletului său…

Cenuşa? patul din care naşte geniul său…

Amurg? sarut otravitor al lumii ce l-a închis…

Ce mult aş vrea sa-ţi fie toate doar un vis!

Astăzi, aş vrea pe nori să-i rog

Să-ţi spele fruntea cu-n potop

De fulgi pufoşi de albă nea

Sclipiri de-argint şi pacea mea.

Doresc din cartea sufletului meu

O filă albă sa-ţi ofer si eu.

Să-ţi scriu povestea cu mult drag

Să-ţi fie astă pagină un  prag…