Când
lumanarea tace
Şi
fulgii albi valsează,
Luna
cu ochiu-mi face
Şi din
nori ne veghează.
Iar
trenul vine fluierând
Şi
noaptea neagră plânge,
Îţi
fur sărutul toată-arzînd
Căci
visul meu se frânge.
Când
liniştea a luat sfârşit
Iar roţile-şi
reiau cadenţa,
Despic
văzduhul adormit
Şi-ţi
reclădesc prezenţa.
Cum
buzele-ţi de jar aprins
Mi-au
rumenit obrajii,
Phoenix
cenuşa azi a stins
Ca eu
să-ţi urmez paşii.
Am dat
sufletul meu tribut
Pentru
iubirea vie,
Îngrop
încet al meu trecut,
Trăi-vom
ce-o să fie…
Sincer mi-a placut poezia, dar eu te critic pentru inocenta, calm , liniste....asta transmiti prin felul in care scrii.Felicitari!
RăspundețiȘtergere