Cerne cerul
Petalele albe.
Împrăştie gerul
Visele dalbe...
Adoarme natura,
Pământ sub botez.
Căminul, căldura,
Mă-nvaţă un crez.
Doar vântul,
Mai tandru,
Sarută omătul,
Modifică cadru’...
Fir de lumină
Leneş, sfios...
Coboară în tină
La om păcătos.
În funerarii,
Natura iubeste...
Antice arii
Suav le şopteste...
Ascult simfonia
Lemnului uscat,
Sorb melancolia
Timpului bogat.
Ferestrele ochiul
Opac îşi închid.
Mereu nesătul
Dărâm falsul zid.
În miezul de zi
Plâng ţurţurii,
Şi scriu poezii
Sub pala căldurii.
Văile în fum,
Se-mbracă-n apus.
Visează acum
Cu gândul supus...
Brazii, făloşi,
Fruntea-şi înalţă.
Şi sunt bucuroşi
Că totul îngheaţă.
Mai urlă în gară
Un tren ce-i pustiu,
Ş-aşteaptă la vară
Din mare să-i scriu.
Înghite cărbuni,
Ori electricitate.
Pleacând spre nebuni,
Spre singurătate.
Pereţi mohorâţi
Ai camerei mele,
Privesc amărâţi
Spre palmele mele.
Aşteaptă o foaie
Un scurt scârtâit,
Cerneala să-nmoaie
Un toc ruginit...
Şi las dâre negre
Pe foaia curată,
Ascund între teme
Gândirea blamată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu