Nu vor...

Nu vor nici clipele de întuneric

S-acopere tăcerea ce ne leagă.

Aleargă aiurite, în fuga lor de răsărit,

Iar primul ciripit, pe toate le dezleagă...

Îmi ţeşi, cu fire reci de soare

O nouă pânză pentru un tablou.

Din vene încet voi picura culoare.

El va cuprinde-al liniştii ecou...

Atât de multă vreme

S-a scurs în van de când,

Nu ţi-am auzit glasul,

Nici inima bătând...

Fărâmi de amintire

Din minte, ca un fir,

Se ţes cu mii cristale

Din praful citadin.

Eu te aştept pe tine.

Doar licărirea ta,

Va şterge-n dată gri-ul.

Totul va lumina.

Te-aştept să rupi tăcerea.

Să o sfărâmi bucăţi.

În locul ei vom pune...sunete,

Întregi şi jumătăţi...

Te-aştept... Eu fără tine,

Sunt doar un tot pustiu.

Rece şi fără viaţă.

Eu, doar lumina ta o ştiu...

Trecut... prezent...

Iubesc oraşul tinereţii mele.

Îl iubesc pentru liniştea de la 00.43

În care până şi taxiul ce iese dintre blocuri

Vrea să fie cât mai silenţios.

Pentru nostalgia lui eminesciană

Rămasă în tanărul de la etajul 6 din blocul de vis-a-vis,

Care dansează singur o piesă lentă în balcon.

Aici, stelele au alt fel de sclipiri,

Îmi par atat de-ndepărtate!

Nu mai sunt reci, nelinistite şi aţâţătoare.

S-au depărtat de mine şi cred c-am să le uit...

Oraşul asta ce poartă pe tâmple

Mireasma pomilor de tei,

Mă învaţă zi de zi să cad, să mă ridic, să sper!

Mi-a pus în mână bisturilul, o pensă, un tampon...

Ma-nchis cu ştirea şi cu voia mea în colivia cărţilor.

Tot el mi-a scos în cale un afiş,

Mesajul scurt i  l-am urmat

Şi prieteni mulţi am adunat.

M-a învăţat să fiu student îndrăgostit şi visător.

La fel, el mi-a adus in faţă şi textul urmat de-un decor...  

Melancolie...

Mi-e dor de iarnă.

De timpul mitic
În care sangele
Prcă te arde,
Dor şi de vântul
Care sună a pustiu.
Dor să alerg… 
Mînjind cearşafuri albe
În care se contopesc
Fărâmele, noian, din timp...

Minuni cu care-ntineresc.

De dimineţi cu soare rău
Care îţi fură cheful,
De vremea în care…
Nu m-aş putea uita
Nici la pământ,
Dar nici la soare.
Dor să simt iar
Nemarginit sau…
Infinit… în palmă,
Cu trup şi suflet,
Cu tot ceea ce sunt,
Şi am.

Dor de chestiile
Alea mici şi zburătoare
Ce-ţi umplu genele
Cand ţi-e timpul
Mai drag.
Dor să adorm iar,
Lângă soba plină
Visând la tot ce am
Şi ce nu am…

…………………………
Sau… poate mi-e doar…
Dor… de mine şi de tine.
…………………………

Lumină ce naște lumină

Tu ești minunea

Ce păstrează în ochii săi,
Acea frântură...
Al licăririi nestemat,
De veșnică Lumină pură.

Lumină din lumina lumii,
Tu o păstrezi in trupul tău.
C-o pană fină din aripă schițezi în
Carne veștejită sclipiri de zâmbet
Fantomatic. Iluzie, pe-un trup ce-i rău.

O! Tu minune, a care-i fapte,
Doar de iubire pot vorbi.
Și-a cărei tandre,
Scumpe șoapte,
În vis tot vor a mă răpi.

Mai dă-mi răgaz încă o vreme,
Și toată mă voi da tribut.
Pentru iubirea făr de vreme,
Ce vrei să-mi fie veșnic scut,
Și viu alint plin de dor mult.

De vrei un boț de humă caldă,
Însuflețit de-a ta sclipire,
Revarsă amurgul din privire,
Și peste orele din noapte,
În vis ne-om îmbăta-n uimire.


Astăzi mai mult ca-n altă vreme,
Un susur de izvor din stâncă,
E-un imn care glorifică Lumina,
Un vals. Eclipsa astrilor cu inimi,
Ce se doresc, dar nu cuvântă.

Lună plină...

Toropeală dulce-amară

Tot căzută-n nopţi de vară,

Tu m-ademeneşti, dorinţă,

Eu să uit a mea fiinţă.

Pe sub duzi cu frunză rară

Să privesc spre raze iară,

Să-mi ascund albele lacrimi

Să aprind negrele patimi.

Iar în aburi amărui,

Să fiu iarăsi doar a lui.

Ochişorii lui, scântei,

Mă alinte numai ei.

Să-mi pierd glasul, să-l cuprind

Să-l privesc cu dor, zambind

Să-i alung orice tristeţe,

Să-i dau vieţii frumuseţe...

Rugă...

Pluteşte natura 

în parfumul de tei,

din ei cad senine sclipiri, 

dulci scantei…

E iunie iar, 

caldura mă îmbată 

doar foşnet de aripi 

mă scoală pe dată.

Eşti tu! 

eşti aproape, 

cu un zâmbet m-alinţi,

cu buze aprinse de dor 

iar ma minţi.

Din nopţile lungi şi calde, 

cândva,

am strans mare dor 

de dragostea ta.

Eşti înger, 

eşti demon, 

m-alinţi şi mă cerţi,

cu braţe deschise

m-aştepţi când mă ierţi….

…Sclipirea din zori,

şi fire de rouă,

stau strânse-n petale,

ca-n suflet să-mi plouă;

Să-mi plouă rabdare

şi vise curate

şi dorul din inimi

ce marea strabate...

O rugă arzând 

înalţ către cer, 

cu mâini tremurânde, 

smerite, Îţi cer! 

Cu pace să îmbraci 

azi sufletul lui, 

să nu-l laşi să simtă

că-i al nimanui...

La fiece pas 

de tei strajuit,

las gândul să-mi

 zboare spre zări,    

 liniştit…

se-ntoarcă la mine,

fi-va primit…

Închid ochii tăi 

cu buzele-mi reci,

Te rog cu ardoare

cu mine să pleci…

să fiu eu fecioară,

iar tu falnic prinţ

în visul ce ni-i 

tărâm de dorinţi…

Îţi dau, dragul meu,

azi inima-mi toată… 

Rupe-o în bucăţi,

lipeste-o pe dată…

şi-apoi dacă vrei

mai fă-o să bată…