Trecut... prezent...

Iubesc oraşul tinereţii mele.

Îl iubesc pentru liniştea de la 00.43

În care până şi taxiul ce iese dintre blocuri

Vrea să fie cât mai silenţios.

Pentru nostalgia lui eminesciană

Rămasă în tanărul de la etajul 6 din blocul de vis-a-vis,

Care dansează singur o piesă lentă în balcon.

Aici, stelele au alt fel de sclipiri,

Îmi par atat de-ndepărtate!

Nu mai sunt reci, nelinistite şi aţâţătoare.

S-au depărtat de mine şi cred c-am să le uit...

Oraşul asta ce poartă pe tâmple

Mireasma pomilor de tei,

Mă învaţă zi de zi să cad, să mă ridic, să sper!

Mi-a pus în mână bisturilul, o pensă, un tampon...

Ma-nchis cu ştirea şi cu voia mea în colivia cărţilor.

Tot el mi-a scos în cale un afiş,

Mesajul scurt i  l-am urmat

Şi prieteni mulţi am adunat.

M-a învăţat să fiu student îndrăgostit şi visător.

La fel, el mi-a adus in faţă şi textul urmat de-un decor...